Farmacologia (gr. farmakon = medicament, gr. logos = discurs - discursul despre medicamente) este știința care studiază medicamentele din perspectiva definirii acestora ca substanțe utilizate pentru profilaxia, tratamentul ori diagnosticarea bolilor.[1] Mai exact, farmacologia se ocupă cu studiul interacțiilor care au loc ntre organismul viu și compușii chimici care induc un anumit efect asupra unei funcții biochimice normale sau anormale. Dacă substanțele n discuție prezintă proprietăți farmaceutice, atunci ele sunt denumite substanțe farmaceutice.
Despre substanțe se poate spune că au efect farmacologic n măsura n care ele exercită o anumită acțiune asupra organismului. Această acțiune este posibilă datorită afinității receptorilor din organism pentru anumite substanțe. Un factor important care trebuie luat n considerare este biodisponibilitatea.
Datorită efectelor pozitive sau negative pe care le poate avea un medicament asupra sistemelor biologice studiile pot fi făcute sau nu direct asupra omului. Acest aspect mparte farmacologia n: farmacologie preclinică, farmacologie clinică.
Pentru a putea produce un anumit efect medicamentul trebuie să aibă o afinitate chimică specifică și o activitate intrinsecă față de un anumit substrat din organism numit receptor farmacologic. Afinitatea chimică reciprocă dintre receptor și medicament conduce la cuplarea celor doi sub forma unui complex numit medicament-receptor. Activitatea intrinsecă a medicamentului semnifică capacitatea acestuia de a acționa acel receptor.
Distribuția medicamentului reprezintă fenomenul de dispersie a medicamentului la nivelul aparatelor și sistemelor din organism după deversarea acestuia n snge. Medicamentele pot circula att sub formă liberă ct și sub formă legată de proteinele plasmatice.
Farmacocinetica unui medicament este măsurată cu ajutorul parametrilor farmacocinetici. Cei mai importanți astfel de parametrii sunt: concentrația plasmatică, volumul aparent de distribuție, aria de sub curba variației n timp a concentrației plasmatice (ASC), clearance-ul plasmatic, timpul de njumătățire și biodisponibilitatea medicamentului.
Farmacotoxicologia reprezintă acea parte a farmacologiei generale care analizează reacțiile adverse și efectele nedorite ale medicamentului. Diferența dintre acestea este dată de gradul de periculozitate pentru sănătatea individului. Reacțiile adverse au un caracter nociv, n timp ce efectele nedorite nu au.
Farmacovigilența reprezintă un sistem de monitorizare continuă a reacțiilor adverse ale produselor medicamentoase. n Romnia există un departament specific n cadrul ANM care supraveghează orice reacție adversă semnalată de către medici n practica medicală.
Farmacologia preclinică este o specialitate a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra animalelor de laborator (șoareci, șobolani, iepuri, etc) sau asupra sistemelor biologice izolate (culturi de celule, organe, etc).Pe baza rezultatelor acestor cercetări experimentale se elaborează teorii preliminarii asupra posibilelor acțiuni pe care substanțele le au la nivelul organismului uman.
Farmacologia preclinică are și o dimensiune etică deoarece administrarea unui produs nou medicamentos la om implică anumite riscuri. Chiar dacă rezultatele obținute pe organisme altele dect cele umane sunt satisfăcătoare, acestea nu asigură n totalitate rezultate identice asupra subiecților umani.
Farmacologia clinică este o specialitate medicală care studiază acțiunea medicamentelor asupra omului prin intermediul studiilor clinice. Acestea pot confirma sau infirma rezultatele obținute n urma studiilor preclinice.
Farmacologia clinică reprezintă ultima etapă care trebuie parcursă nainte de autorizarea unui produs nou pe piața farmaceutică. Fără aceste confirmări terapeutice, o anumită substanță nu poate fi acceptată ca medicament de uz uman.
Instituția care
